SELECT * FROM gambling WHERE url = 'din-nou-despre-reclame' ORDER BY date DESC LIMIT 1

Din nou despre reclame

„Cei care uită trecutul sunt condamnați să îl repete”, spunea George Santayana, eseist și filosof spaniol, și altcineva a simțit nevoia să adauge: ”Un om inteligent învață din greșelile altora”.

Aceste cuvinte mi-au venit în minte cu prilejul dezbaterilor dedicate tendințelor la nivel european în ce privește reglementarea publicității în gambling.

Vorbitorii, reuniți în cadrul conferinței Prague Gaming Summit 2019, au subliniat, la unison, cât de important este ca industria jocurilor de noroc să fie proactivă, să facă pași importanți spre auto-reglementare în ce privește reclamele, pentru a nu se ajunge și în alte state la situația din Italia, unde guvernul a impus o interzicere totală a publicității la jocurile de noroc.

Acum, când măsura (exagerată) a executivului italian a intrat în vigoare, industria a venit cu diverse propuneri de auto-reglementare, prin care încearcă să-și arate disponibilitatea spre un cadru mai restrictiv în ce privește reclamele la jocurile de noroc, responsabilitatea socială, grija față de minori, dar totul este prea târziu. Niciunul dintre factorii de decizie nu mai are disponibilitatea să-i asculte măcar.

În schimb noi, cei care nu am ajuns (deocamdată) în situația Italiei, avem posibilitatea (pentru cât timp?!), să facem ceva, să nu așteptăm, pasivi, ca alții să ne reglementeze. Alfel spus, putem încă ”învăța din greșelile altora”.

România are anul acesta două rânduri de alegeri -europarlamentare și prezidențiale. Cei în căutare de voturi facile, atrase cu mesaje populiste, așa cum s-a întâmplat în Italia, nu trebuie să caute prea mult pentru a descoperi cât de ”dragă” este publicului industria gambling-ului și ce susținere ar avea asemenea idei istețe. Și să nu ne amăgim cu gândul că (poate) vor fi politicieni care să apere, la o adică, industria noastră. În Italia nimeni, niciun partid, nu s-a grăbit să ia partea industriei. Cel mult au spus, timid, că poate este o măsură prea drastică și că poate ar mai trebui discutată înainte și cu reprezentanții operatorilor de jocuri de noroc, cu mass-media etc. Niciun partid nu a vrut să-și asocieze imaginea cu cea de apărător al domeniului gambling-ului.

Această tendință, de reglementare mai strictă a publicității la jocurile de noroc, este prezentă în multe state europene. Autoritățile din Marea Britanie, Belgia, Spania, au făcut deja pași în această direcție, altele au anunțat că analizează diverse opțiuni în acest sens.

Astfel, Ardalan Shekarabi, ministrul Administrației Publice din Suedia, a precizat clar că ”dacă industria este incapabilă să dovedească responsabilitate și nu se va observa moderație în publicitatea la jocurile de noroc, nu vom ezita să trecem la măsuri dure, obligatorii”. O nouă invitație clară, ultimativă, spre auto-reglementare.

Am ajuns la vorba lui Lenin: Ce este de făcut?

Credem că a trecut vremea declarațiilor privind bunele intenții. Acum industria noastră chiar trebuie să facă pași decisivi spre un marketing și o publicitate responsabilă. Marea problemă este însă cum să-i convingem pe toți (sau pe marea majoritate) operatorii să se auto-limiteze în ce privește conținutul și difuzarea mesajelor publicitare.

Nu va fi suficient ca doar unii operatori mai responsabili să facă acești pași concreți pentru că ”terenul” lăsat liber de ei va fi repede umplut de cei care nu sunt pregătiți să înțeleagă că, în cazul unei interdicții totale ca în Italia, pierderile pentru toată industria vor fi incomparabil mai mari.

Mai sunt și cei care se uită tot timpul la rezultatele financiare ale companiei, acționarii și/sau proprietarii. De ce să se auto-limiteze, sa-și diminueze prezența pe piață, când competitorii lor nu fac același lucru?! Unitatea este foarte greu, dacă nu imposibil de realizat pe teme mult mai simple decât aceasta, darămite în cazul publicității.

Un alt argument ce subminează această ipotetică unanimitate este poziția operatorilor mici, dar și a celor care au intrat de curând pe piață. ”Voi, cei mari sau cei vechi, care sunteți deja bine cunoscuți, v-ați făcut reclamă ani de zile, vă e ușor să treceți la (auto)limitare. Dar noi, cum să afle lumea despre cei noi, dacă nu prin reclame? Și de ce ar fi reclamele noastre mai ”cuminți”, mai șterse și mai discrete decât ale celor dinainte?!”, sună argumentul lor.

Cine poate garanta că autoritățile nu vor da totuși o lege peste noapte, fără nicio consultare a industriei, prin care să îngrădească sever modalitățile de a face publicitate?! Deci totul e în zadar, dar și profund inechitabil față de operatorii mai noi, ori față de cei ce urmează să intre pe piața noastră în viitor.”

În fine, iată și posibila (dar reala) reacție a unor operatori de jocuri de noroc online:

”Operatorii tradiționali au la dispoziție vitrinele locațiilor, firma luminoasă de la intrare, afișele cu reclame atrăgătoare puse în geam. Pentru operatorii din  online, nimic din toate astea. Dacă ne tăiați / limitați posibilitatea de a ne face cunoscuți prin reclamele la TV, pe stadioane, online etc., ce ne rămâne?! Nimic!”

Toate aceste puncte de vedere sunt de luat in seamă. Nicio măsură de auto-reglementare nu se poate face fără a discuta și a ajunge la un numitor comun cu toate părțile implicate. Altfel, efectul va fi cel amintit anterior: doar unii vor respecta noile norme, iar rezultatul acțiunii, pe ansamblu, fără impact.

Atunci, dacă unanimitatea pare imposibilă, iar în lipsa ei orice propunere de auto-reglementare rămâne literă moartă, ce mai rămâne de făcut? Un posibil răspuns va apărea în următorul articol. 

---

Tweet

---