Pentru început, o scurtă reamintire a celei mai celebre prohibiții, cea din Statele Unite ale Americii, din perioada 1920 – 1933.
”Alcoolul reprezenta o gravă problemă pentru administrația americană încă din era colonială. Mișcările care promovau cumpătarea au luat amploare după Războiul Civil, când s-au dezvoltat asociații precum Anti-Saloon League sau Women’s Christian Temperance Union. Cârciumile care împânzeau toate cartierele Americii erau văzute drept sursa principală a problemelor sociale ale națiunii. Maladiile sociale precum crimele, sărăcia, abuzurile maritale și chiar productivitatea scăzută a muncitorilor puteau fi combătute prin eliminarea sursei lor: consumul de alcool. Astfel, Amendamentul 18 era văzut drept un „experiment nobil” care își propunea să schimbe America.”[1]
Și ca o concluzie, în același articol:
”Marile speranțe care au inspirat acest experiment au pierit foarte repede. Punerea în aplicare a legii s-a dovedit a fi aproape imposibilă. Congresul a alocat pentru asta suma de 5 milioane de dolari, însă nu a fost de ajuns. Localurile ilicite – cunoscute drept speakeasies – au înflorit în toată țara. Granițele au devenit o sită prin care se scurgea neîncetat alcoolul adus din străinătate. Nici măcar fabricile interne nu dispăruseră complet. Producția, distribuția și vânzarea de alcool a devenit o adevărată industrie – extrem de profitabilă! – pentru bandele de infractori din toate marile orașe. Al Capone – cel mai cunoscut mafiot al epocii – a devenit în acei ani milionar.”
”Administrația anticipa că aceste două acte legislative[2] vor transforma Statele Unite ale Americii în bine: primul, prin eradicarea efectelor dăunătoare ale alcoolului”
Cu toate aceste celebre efecte nedorite, venite la pachet cu bunele intenții ale promotorilor prohibiției, se pare că tentația interzicerii/prohibiției este destul de prezentă până în zilele noastre. Celebra sintagmă, ”Cine nu învață din greșelile istoriei, este condamnat să le repete!”, este mai actuală ca oricând. Și nu numai la noi, și nu numai în domeniul jocurilor de noroc.
Deci legiuitorii noștri instituie o semi-prohibiție în domeniul jocurilor de noroc, prin interzicerea sloturilor în localități cu mai puțin de 15.000 locuitori.
Motivul, justificarea? Citiți așa-zisa ”Notă de fundamentare” a proiectului legislativ cu pricina. Asta teoretic. Practic, ”motorul” acestei schimbări a fost unul pur electoral. Nu intrăm în amănunte.
Este încă prea devreme să analizăm toate implicațiile acestei prohibiții sui generis, dar putem să facem deja câteva constatări și observații vis-a-vis de ce se spune că s-a urmărit prin acest act normativ, și care este, și va fi situația pe teren în viitorul apropiat.
1. Pentru inițiatorii legii, dar și pentru marea majoritate a publicului, inclusiv în dezbaterile din mass-media pe tema jocurilor de noroc, păcănelele sunt ”Cuiul lui Pepelea”. Concluzia? Interzicem păcănelele, rezolvăm problema jocurilor de noroc.
Dar ce ne facem cu ”păcănelele” din online?! Pe alea cum le ”scoatem” din localitățile ce au sub 15.000 de locuitori?
Argumentul celor ce susțin noua reglementare: cei din sate și comune nu știu ei din alea cu smartphone-ul, nu se pricep să joace on-line. Deci în loc să își joace banii de coșniță la păcănelele din sat, vor da fuga la economat, să cumpere de-ale gurii pentru ei și familia lor (mă rog, cei care au familie, că și aici e de discutat). Sau se opresc la bibliotecă sau la Casa de Cultură, să mai pună și ei mâna pe o carte, vorba unui distins (proaspăt) om politic.
Sau dau o fugă pe la crâșma din sat?!? Nu! Asta nu! Că băutura nu este nicidecum o problemă la noi, la țară.
2. Ce vor face autoritățile cu ”ofertele” de jocuri de noroc la negru?
Vezi cazul prohibiției americane. Plus că, mai ales în domeniul jocurilor de noroc, avem un foarte mare grad de inovație, de inventivitate.
Unul dintre efectele pozitive ale oricărei reglementări echilibrate, nu doar la jocurile de noroc, este restrângerea pieței negre. Dacă taxarea și toate celelalte măsuri legislative sunt suportabile, raționale, și oferă un mediu concurențial corect, nu mai merită riscul de ”a lucra la negru”.
După instituirea ”prohibiției la păcănele”, înșiși jucătorii din sat se vor simți frustrați: li s-a tăiat o formă de divertisment. Că doar n-or fi fost tăți dependenți de păcănele... Și oamenii vor fi gata să încerce noi forme de jocuri de noroc.
Ar fi de notat un principiu elementar al economiei de piață: acolo unde este cerere, apare imediat și oferta.
3. Cu riscul de a fi ceva mai insistent, aș întreba guvernanții, vorba lui Moromete, pe ce s-au bazat când au propus și adoptat acest gen de măsuri?
Au făcut ei, sau au comandat vreun studiu independent despre prevalența diferitelor tipuri de jocuri de noroc, despre incidența problemelor legate de jocurile de noroc în comunele și satele noastre?
Nu mai zic de un studiu la nivel național privind jocurile de noroc, ceva similar cu ce fac periodic cei de la UK Gambling Commision[3]. Că doar bani ar fi, din cele peste 10 mil.(?) EUR strânși de ONJN pentru ”programe de susținere a jocurilor de noroc responsabile social”.
Dar și aici e o mică problemă, că tot guvernanții au decis ca 70% din acest fond să fie virat la bugetul de stat. Asta așa, ca să nu mai avem discuții.
În lipsa oricărui astfel de studiu, cum vom evalua efectele măsurilor restrictive adoptate? Vom merge din sat în sat, să vedem ce fac acum foștii jucători problemă, pe ce-și mai dau ei banii, cum se distrează?!
4. În fine, ar mai fi problema impactului economic al acestor măsuri. Și nu e vorba doar despre efectele directe, încasările din taxele și impozitele diminuate semnificativ, dar și de efectul pe orizontală, cu toate produsele și serviciile conexe, afectate de aceste schimbări intempestive. Cum nu am auzit să se fi schițat vreun studiu de impact, așa cum cere tehnica legislativă, probabil s-a mers pe principiul “întâi tăiem, și apoi măsurăm”. Adică om vedea ce va mai fi… după un timp.
Toate aceste teme au fost prezentate în nenumărate rânduri politicienilor, guvernanților. Sunt chestiuni care însă necesită discuții raționale, nu măsuri luate la ceas de seară, bazate pe emoții și… fuga după voturi.
–––––––––––––––––––––––
[1] Fragment preluat de pe historia.ro
[2]Amendamentul 18, privind interzicerea producerii, vânzării și transportului de alcool, și Amendamentul 19, care acorda femeilor dreptul la vot
[3] https://www.gamblingcommission.gov.uk/about-us/statistics-and-research
Articol publicat în ultimul număr al revistei Casino Life & Business Magazine.