Transparență, unitate, acțiune

Practica jocurilor de noroc

I. Măsurile fiscale preconizate, din 2018 – consecinţe asupra activității jocurilor de noroc

Anchidim Zăgrean, vicepreşedinte Rombet - articol din seria „Practica jocurilor de noroc”

Măsurile fiscale preconizate, din 2018 – consecinţe asupra activității jocurilor de noroc
Sfârşitul de an găseşte pe toţi actorii din economia românească la dezbateri, publice sau private, încercând să desluşească consecinţele de ordin organizatoric, natura socială, efectele asupra profitabilităţii precum şi logistica necesară, ca urmare a intrării în vigoare, din ianuarie 2018, a mult discutatelor modificări legislative privind fiscalitatea.

Aceste modificări nu au cum să ocolească nici pe organizatorii de jocuri de noroc, iar în cele ce urmează vom încerca să sintetizăm unele dintre aceste consecinţe, asupra mediului de afaceri.

Prin modificările preconizate, referitoare la impozitarea, în funcţie de nivelul venitului realizat, pentru cei cu venituri anuale sub un milion de euro, cu o cotă de 1%, măsura fiscala ar aduce efecte pozitive asupra domeniului, cu precădere asupra activităţii desfăşurată în comun, cu alţi operatori economici, sub forma asocierii în participaţie, deoarece nu s-ar mai pune problema ca veniturile din jocuri de noroc să fie excluse de la această formă de impozitare.

Singura problemă delicată este dată de faptul că ar fi, din nou, pusă în discuţie necesitatea înţelegerii de către instituţiile statului, în special ANAF, a modului de calculare şi înregistrare, în evidenţele proprii, a venitului realizat din această activitate, cu respectarea reglementărilor naţionale şi europene. Deşi sunt clare şi fără putinţă de interpretare, dincolo de orice îndoială, perioada precedentă a demonstrat că inspectorii ANAF pot să interpreteze aceste reglementări, în propria manieră, în aşa fel încât să se creeze imaginea unui domeniu expus evaziunii fiscale.

Afirmaţia că reglementările actuale sunt clare şi imposibil de interpretat, aşa cum s-a întâmplat în perioada precedentă, este susţinută de următoarele documente relevante:
1. Tratatul privind funcţionarea UE, la articolul 288, stabileşte clar că pentru exercitarea competențelor Uniunii, instituţiile adoptă regulamente, directive, decizii, recomandări și avize, iar în ceea ce priveşte Regulamentele acestea au aplicabilitate generală, sunt obligatorii în toate elementele sale și se aplică direct în fiecare stat membru;

Regulamentele UE, obligatoriu de aplicat, conform celor de mai sus, în baza cărora organizatorii de jocuri de noroc, trebuie să stabilească şi să înregistreze venitul, din această activitate, îl reprezintă:
a) Regulamentul 549 din 2013 şi care, la punctul 4.135, se referă, în mod expres la jocurile de noroc, explicând pe înţelesul oricui, prin definiţie, ce conţine suma încasată de la jucătorii care participă la jocurile de noroc
Definiție: sumele plătite pentru bilete de loterie sau pariate constau în două elemente: plata pentru un serviciu către unitatea care organizează loteria sau jocul de noroc și un transfer curent rezidual către câștigători
b) Regulamentul UE 1126/2008, consolidat la zi, prin care au fost adoptate anumite standarde internaționale de contabilitate, iar pentru stabilirea venitului din prestarea de servicii, aplicabilă jocurilor de noroc, trebuie obligatoriu să fie puse în practică cele prevăzute de Standardul internaţional de contabilitate 18 –Venituri-respectiv faptul că „Veniturile includ doar intrările brute de beneficii economice primite sau de primit de către entitate în nume propriu

2. Tratatul privind funcţionarea UE, la articolul 280, prevede ca Hotărârile Curții de Justiție a Uniunii Europene au forță executorie, iar în ceea ce priveşte venitul realizat din activitatea de jocuri de noroc, în jurisprudenţa acestei instituţii europene, este dezvoltat modul cum poate fi judecată, ca realitate economică, întreaga procedură privind participarea la jocul de noroc şi apoi stabilirea venitului din prestare de serviciu cu caracter special, de către organizatorul jocului de noroc:
a) Prima hotărâre a fost pronunțată, cu titlu preliminar, la 5 mai 1994, conform art.267 din TFUE, cunoscută şi sub denumirea de „cazul Glawe” şi care spune că o bază de impozitare (un venit impozabil) nu trebuie să cuprindă sume colectate de organizator şi apoi distribuite, sub formă de premii, jucătorilor;
b) Urmează apoi o serie de alte hotărâri ale CJUE, pe acelaşi subiect şi care pleacă, de fiecare dată, de la „cazul Glawe”, iar în „Concluziile avocatului general Yves Bot” regăsim explicit interpretarea reglementarilor contabile, atunci când stabilesc venitul unei prestări de serviciu, ca sumă încasată „în nume propriu”, iar avocatul general spune că aceasta, în cazul jocurilor de noroc, este „constituită numai din procentajul din sumele puse în joc de care exploatatorul poate dispune în mod efectiv pentru sine, ceea ce înseamnă că acest procentaj nu include procentajul din totalul sumelor puse în joc care corespunde câștigurilor plătite jucătorilor”.

3. În sfârşit, Directiva UE privind TVA, spune la art.135 că „Statele membre scutesc următoarele operațiuni: pariuri, loterii și alte forme de jocuri de noroc, sub rezerva condițiilor și restricțiilor stabilite de fiecare stat membru”, iar avocatul general Yves Bot argumentează faptul că această scutire nu este prevăzută pentru a crea vreun avantaj jocurilor de noroc, ci „Scutirea de care pot beneficia aceste jocuri este motivată de considerente de ordin pur practic, legate de faptul că operațiunile de jocuri de noroc nu se pretează prea bine la aplicarea TVA-ului . Astfel, TVA-ul este un impozit pe consum a cărui bază de impozitare o constituie suma primită în schimbul furnizării unui bun sau al prestării unui serviciu. Acest sistem nu este ușor de aplicat jocurilor de noroc, în care consumatorii plătesc mize în schimbul unei șanse de a obține un câștig, de o valoare superioară eventual”.

Concluzia este una cât se poate de clară: venitul din activitatea de jocuri de noroc, care se înregistrează în contabilitatea proprie şi care reprezintă cifra de afaceri, din această activitate, este reprezentată de partea din suma încasată, sub formă de taxă de participare la joc, care rămâne la dispoziţia organizatorului „în nume propriu” sau ca „beneficii economice” şi „de care poate dispune în mod efectiv”, dar, după ce din taxa colectată au fost scăzute premiile acordate jucătorilor.


  •   09 noiembrie
  •   Anchidim Zăgrean

Articole Rombet