XLII. Sistemul impozitelor speciale în activitatea jocurilor de noroc din România

În această perioadă, în care activitatea curentă a jocurilor de noroc tradiționale a fost profund afectată, ca umare a măsurilor de restricționare sau închidere a locațiilor de joc, prin declararea stării de urgență sau alertă, au apărut și o serie de discuții, opinii sau chiar unele măsuri concrete luate de autorități, cu scopul de a stabili nivelul impozitelor și taxelor speciale datorate, ca urmare a acestor măsuri restrictive adoptate de statul român.

Pentru clarificarea acestor măsuri, de natură să influențeze substanțial rezultatele acestei activități, este tot mai evidentă necesitatea de a stabili clar și fără dubii natura și conținutul economic al acestor taxe și impozite precum și încadrarea obiectivă și reală a acestor obligații în sistemul european de impunere.

Constituția României stabilește, fără echivoc, faptul că impozitele, taxele şi orice alte venituri ale bugetului de stat se stabilesc numai prin lege. Tot aici  regăsim și prevederea conform căreia sumele reprezentând contribuţiile la constituirea unor fonduri se folosesc, în condiţiile legii, numai potrivit destinaţiei acestora.

Pornind de la aceste prevederi constituționale generale, constatăm faptul că obligațiile, de natura impozitelor speciale datorate de organizatorii jocurilor de noroc, se regăsesc în legea specială - OUG 77 din 2009 actualizată - cu mențiunea că pentru jocurile de noroc online a fost introdusă, prin OUG 114 din 2018, încă o taxă lunară suplimentară.

Impozitele speciale, prevăzute de OUG 77 din 2009 și OUG 114 din 2018, în prezentare succintă, sunt:

1. Taxa anuală de licență – este stabilită și datorată, pe fiecare tip de activitate, în sumă fixă, iar acest impozit se declară și se plătește anticipat, astfel:

a) pentru primul an, până la data de 25 inclusiv a lunii următoare celei în care documentația a fost aprobată;

b) pentru următorii nouă ani, cu 10 zile înainte de expirarea anului precedent.

2. Taxa anuală de autorizare – este stabilită și datorată, pe fiecare tip de activitate, în sumă forfetară sau în cotă procentuală din venitul estimat, dar nu poate să fie sub limita minimă stabilită de lege. În ambele cazuri declararea și plata taxei se realizează anticipat iar în cazul activităților unde venitul se estimează, taxa de autorizare se recalculează și regularizează lunar, prin aplicarea cotei la venitul efectiv realizat. Excepția o reprezintă jocurile de tip bingo în sală, pentru care taxa anuală de autorizare, calculată și datorată anticipat, are, pentru fiecare sală autorizată, o componentă fixă și una variabilă;

3. Taxa lunară – stabilită și datorată, în cotă procentuală din taxa de participare la joc încasată lunar, de organizatorii de jocuri de noroc online. 

4. Taxe speciale:

a) Taxa anuală de viciu – este stabilită și datorată, numai pentru jocurile de tip             slot-machine cu risc nelimitat și a jocurilor de tip videoloterie, pentru fiecare post autorizat;

b) Taxa specială lunară pentru videoloterie – stabilită și datorată sub forma unei cote  procentuale din venitul realizat;

c) Taxa zilnică de acces – este stabilită și datorată, ca valoare fixă, de fiecare persoană care  intră în locațiile specializate ale cazinourilor și ale cluburilor de poker.

5. Taxe administrative – stabilite și datorate, în sumă fixă, doar în cazul jocurilor de noroc la distanță, pentru analiza documentelor și pentru eliberarea licenței;

6. Contribuții anuale – stabilite și datorate, în sume fixe, pe tipuri de activitate, urmând să fie utilizate în scopul prevenirii dependenţei de jocurile de noroc.

În discuțiile publice precum și la întâlnirile organizate de asociațiile de profil cu reprezentanți ai autorităților publice responsabile, pe zona de reglementare din domeniu, au fost vehiculate mai multe variante referitoare la conținutul acestor impozite speciale, cele mai multe opinii exprimate susținând ideea că acestea ar reprezenta cumpărări de servicii prestate de stat în favoarea organizatorilor de jocuri de noroc sau mai direct spus, faptul că prin plata acestor taxe a fost cumpărat un drept de exploatare a unei activități ce constituie monopol de stat.

În scopul stabilirii, fără nici un dubiu, a naturii și conținutului economic, precum și a locului acestor obligații fiscale, în structura sistemului fiscal european, mai jos sunt prezentate, în extras, definițiile acestora cu trimitere expresă la jocurile de noroc, așa cum se regăsesc în Regulamentul UE 549 din 2013, regulament obligatoriu de aplicat de către toate statele membre:

• Impozitele pe produse - constau în plăți obligatorii fără contraparte, în bani sau în natură, colectate de administrațiile publice reprezentând impozite pe bunuri și servicii, care sunt de plătit ca rezultat al livrării respectivelor bunuri sau servicii sau ca rezultat al utilizării lor pentru consum propriu sau la formarea de capital pentru uz propriu, acestea incluzând în special și impozitele pe loterii, jocuri de noroc și pariuri, altele decât cele pe câștiguri;
• Sumele plătite pentru bilete de loterie sau pariate constau în două elemente: plata pentru un serviciu către unitatea care organizează loteria sau jocul de noroc și un transfer curent rezidual către câștigători. Plata pentru serviciu poate fi substanțială și cuprinde impozitele pe producția de servicii de tip jocuri de noroc;
• Impozitele pe venit constau în impozite pe venituri, profituri și câștiguri din capital, evaluate în raport cu veniturile efective sau presupuse ale persoanelor fizice, gospodăriilor, societăților și includ taxele asupra câștigurilor din loterii sau jocuri de noroc, de plătit în raport cu sumele primite de câștigători, deosebindu-se de impozitele pe cifra de afaceri a producătorilor care organizează aceste activități, care sunt tratate ca impozite pe produse;
• Printre alte impozite pe producție se numără și impozitele plătite de întreprinderi pentru licențe de funcționare sau profesionale, dacă respectivele licențe sunt acordate automat la plata sumelor cuvenite. În acest caz, este probabil ca ele să fie doar un mijloc de realizare de venituri, chiar dacă administrația publică poate acorda în schimb un certificat sau o autorizație. Cu toate acestea, dacă administrația publică utilizează emiterea de licențe pentru a exercita o funcție de reglementare adecvată, de exemplu, în situația în care administrația publică efectuează verificări cu privire la conformitatea sau securitatea sediilor întreprinderii, la fiabilitatea sau securitatea echipamentelor utilizate, la competența profesională a personalului angajat sau la calitatea sau standardele bunurilor sau serviciilor produse ca o condiție pentru acordarea unei astfel de licențe, plățile sunt tratate drept cumpărări de servicii prestate, cu excepția cazului în care sumele percepute pentru licențe sunt foarte disproporționate față de costurile verificărilor efectuate de administrația publică.

Ca urmare a acestor prevederi, din Regulamentul 549 al UE și obligatorii pentru România, pot fi evidențiate o serie de observații, strict legate de sistemul special de impozitare a jocurilor de noroc precum și modul de stabilire al nivelului acestora în perioada stării de urgență sau alertă:

a) nu are nici un fel de importanță noțiunea unei obligații fiscale (impozit, taxă, contribuție….etc.) pentru definirea acesteia, importantă este stabilirea naturii și conținutul economic al acesteia;

b) stabilirea foarte clară a faptului că nivelul unei obligații de plată, pentru a reprezenta o cumpărare efectivă a unui serviciu din partea unei autorități publice, nu trebuie să fie disproporționată, față de volumul serviciului efectuat;

c) atunci când statul intervine, cu restricții sau închidere de activitate, pentru anumite perioade de timp, impozitele datorate trebuie recalculate și ajustate, ca urmare a faptului că acestea reprezintă impozite pe servicii și trebuie să fie plătite ca rezultat al livrării respectivelor servicii.