XLXXI. Lege și fărădelege în jocurile de noroc din România (I)

Nimic nu s-a schimbat în anul 2023, când, la fel ca în anii precedenți, organizatorii jocurilor de noroc sunt nevoiți să asiste neputincioși la un adevărat festival al politicienilor, un curcubeu al culorilor politice, care se întrec în depunerea a nenumărate proiecte de lege, care nu au altă menire sau conținut constituțional decât posibila și mult dorita imagine mass-media, prin intermediul căreia poate mai adună o mână de voturi sau sperând că vor obține suficientă notorietate ori suficient populism care să-i poată plasa din nou în cursa pentru un nou mandat de parlamentar. Nu mai contează și nu interesează pe nimeni faptul că ceea ce propun, prin aceste proiecte de lege precum și pe tot parcursul parlamentar al acestora, de la momentul elaborării inițiativei și până la momentul în care acestea sunt supuse spre dezbatere parlamentară și apoi spre adoptare, nu sunt respectate nici cele mai elementare norme de tehnică sau procedură legislativă. De asemenea nu reprezintă, pentru acești inițiatori, nici cea mai mică problemă faptul că aceste proiecte nu sunt însoțite de o motivare explicită, clară și argumentată din care să rezulte necesitatea și oportunitatea acestor inițiative legislative depuse. Nici nu poate fi vorba ca în motivare să se regăsească explicit faptul că prin adoptarea lor se va realiza integral scopul propus iar cei cărora le este destinat vor ști și vor putea înțelege cu ușurință care sunt condițiile, mijloacele și resursele necesare pentru punerea lor în aplicare.

Nu ar fi nimic de reproșat, acestor inițiatori ai propunerilor legislative, dacă în fapt aceste demersuri ar reprezenta, cu adevărat și în mod real, un drept constituțional  prin care, așa cum ne spune legea fundamentală „Parlamentul este organul reprezentativ suprem al poporului român şi unica autoritate legiuitoare a ţării” dacă, fără nici o excepție, ar fi respectate și prevederile conform cărora „În România, respectarea Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor este obligatorie” a faptului că „Nici un grup şi nici o persoană nu pot exercita suveranitatea în nume propriu” și mai ales dovedind că respectă cu strictețe  faptul că „Nimeni nu este mai presus de lege”.

Plecând de la aceste norme constituționale, temelie a statului democratic, cu toții ne așteptăm ca prin comportamentul tuturor parlamentarilor, așa cum se regăsesc în componența structurilor parlamentare constituite, precum și prin toată practica parlamentară pe care o desfășoară, să dovedească întregii societăți că nu sunt cu nimic mai presus de lege și că reprezintă un model în ceea ce privește respectarea Constituției, a supremației sale și a legilor în vigoare. Constatăm însă cu regret că, în realitate, prin modul în care se depun, dezbat și adoptă puzderia de inițiative legislative, acestea devin, de cele mai multe ori, mai degrabă, „fărădelegi”.

Asta se întâmplă în mod constant, deoarece, prin documentele care însoțesc proiectele de lege depuse, inițiatorii nu dau nici un fel de asigurări și garanții clare privind atingerea scopului propus, prin punerea în aplicare a propunerilor de restricționare a activității, ceea ce înseamnă că de fapt ne aflăm în fața unor încălcări flagrante ale dreptului constituțional privind libertatea economică, libertate care este garantată atât de Constituția României cât și de Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene.

În cele ce urmează sunt enumerate o serie de argumente, fără să fie exhaustive, de natură să demonstreze faptul că aceste avalanșe de inițiative legislative devin relativ ușor „fărădelegi”, prin modul în care sunt parcurse etapele premergătoare depunerii, a modului în care decurg lucrările în comisii în perioada de avizare și depunere a rapoartelor, în timpul dezbaterii acestora precum și a modului în care sunt supuse spre adoptarea finală.

Este greu de înțeles de ce nu sunt respectate normele legale obligatorii, de către inițiatori, la momentul depunerii acestor proiecte de lege și apoi, prin complicitatea celor care asigură filtrele de constituționalitate și legalitate, pe tot parcursul de dezbatere și adoptare, privind:

1.   Existența motivării proiectelor de lege și care, pentru a se respecta prevederile legale în vigoare, trebuie să includă conţinutul evaluării impactului actelor normative, cuprinzând următoarele secţiuni:

a)  care este motivul emiterii actului normativ - cerinţele care reclamă intervenţia normativă, cu referire specială la insuficienţele şi neconcordanţele reglementărilor în vigoare; principiile de bază şi finalitatea reglementărilor propuse, cu evidenţierea elementelor noi; concluziile studiilor, lucrărilor de cercetare, evaluărilor statistice; referirile la documente de politici publice sau la actul normativ pentru a căror implementare este elaborat respectivul proiect. În cele mai multe cazuri, atunci când e vorba de motivul emiterii actului normativ, formula utilizată de inițiatori, în cazul reglementării jocurilor de noroc, se bazează pe aceleași clișee generale, culese fie din mass-media fie de la colțul de stradă, cu referire la protecția minorilor și sănătatea publică, dar niciodată, până acum, nu au cuprins și concluziile studiilor, lucrărilor de cercetare, evaluări statistice, etc., așa cum prevede legea;

b) care este impactul socioeconomic - efectele asupra mediului macroeconomic, de afaceri, social şi asupra mediului înconjurător, inclusiv evaluarea costurilor şi beneficiilor. Și în acest caz sunt enumerate, eventual, doar „elementele nocive” dar pe nimeni nu interesează cu adevărat și fundamentat efectele punerii în practică a acestor proiecte de lege;

c) care este  impactul financiar asupra bugetului general consolidat atât pe termen scurt, pentru anul curent, cât şi pe termen lung (pe 5 ani), inclusiv informaţii cu privire la cheltuieli şi venituri. Știm cu toții că, la această dată, este în vigoare o ordonanță, considerată pe bună dreptate neconstituțională (mai ales prin faptul, dar nu singurul, că nu a fost trecută în legea de abilitare a guvernului, de a emite ordonanțe, în timpul vacanței parlamentare), prin care au fost majorate, cu peste 40%, toate taxele din jocuri de noroc. Toate aceste majorări au fost cuprinse în bugetul general consolidat al statului dar, în mod curios, nimeni nu se sinchisește să prezinte documente, cu date certe, din care să rezulte care este impactul financiar asupra bugetului, ca urmare a propunerilor făcute, fiind total ignorate normele obligatorii, în acest sens: 1) Constituția României, la art. 111, alin. 1, „(1) Guvernul şi celelalte organe ale administraţiei publice, în cadrul controlului parlamentar al activităţii lor, sunt obligate să prezinte informaţiile şi documentele cerute de Camera Deputaţilor, de Senat sau de comisiile parlamentare, prin intermediul preşedinţilor acestora. În cazul în care o iniţiativă legislativă implică modificarea prevederilor bugetului de stat sau a bugetului asigurărilor sociale de stat, solicitarea informării este obligatorie”; 2) Regulamentul Senatului: „Art.92. (6) Propunerile legislative formulate de senatori şi deputaţi, care implică modificarea bugetului de stat sau a bugetului asigurărilor sociale de stat, trebuie să fie însoţite de dovada solicitării informării Guvernului, înaintată prin preşedintele Senatului, în conformitate cu dispoziţiile art.111 din Constituţia României, republicată” precum și „Art.100. (1) Amendamentele care implică modificarea bugetului de stat sau a bugetului asigurărilor  sociale  de  stat se trimit de preşedintele comisiei sesizate în fond la Guvern, solicitându-se punctul de vedere al acestuia. În cazul în care Guvernul nu transmite un punct de vedere până la data stabilită de comisie, se consideră că amendamentul a fost acceptat.”; 3) Regulamentul Camerei Deputaților: „Art. 92 (1) În exerciţiul dreptului de iniţiativă legislativă, Guvernul înaintează Camerei proiecte de legi. Deputaţii, senatorii şi cetăţenii prevăzuţi la art. 74 din Constituţia României, republicată, pot prezenta Camerei Deputaţilor propunerile legislative. Acestea trebuie să fie însoţite de o expunere de motive şi redactate în forma cerută pentru proiectele de legi.”   „(4) În cazul propunerilor legislative depuse în condiţiile alin. (1), care implică modificarea prevederilor bugetului de stat sau ale bugetului asigurărilor sociale de stat, preşedintele Camerei Deputaţilor va solicita în mod obligatoriu o informare din partea Guvernului, în condiţiile art. 111 din Constituţia României, republicată, în acelaşi termen de 15 zile.” „(6) Dacă în cursul dezbaterii, în comisia sesizată în fond apar amendamente care impun modificarea prevederilor bugetului de stat sau ale bugetului asigurărilor sociale de stat, preşedintele comisiei va solicita în mod obligatoriu o informare din partea Guvernului, în condiţiile art. 111 din Constituţia României, republicată, într-un termen care să se încadreze în termenul de predare a raportului”;

d) care este impactul asupra sistemului juridic – cu implicaţiile pe care noua reglementare le are asupra legislaţiei în vigoare; dacă este asigurată compatibilitatea cu reglementările comunitare în materie, determinarea exactă a acestora şi, dacă este cazul, măsurile viitoare de armonizare care se impun; deciziile Curţii de Justiţie a Uniunii Europene şi alte documente relevante pentru transpunerea sau implementarea prevederilor legale respective.

Această prevedere legală este de asemenea ignorată în totalitate, atât de cei care depun inițiativele legislative cât și de cei din structurile parlamentare desemnați să verifice modul în care sunt respectate toate prevederile și procedurile parlamentare, absolut necesare pentru asigurarea securității juridice și care trebuie, în mod obligatoriu, să se regăsească în noile reglementări propuse. În legătură cu această obligație, Curtea Constituțională, prin deciziile luate, a fost deosebit de fermă, așa cum a precizat prin Decizia nr. 812/2006, când a statuat faptul că „ori de câte ori o lege nouă modifică starea legală anterioară cu privire la anumite raporturi, toate efectele susceptibile a se produce din raportul anterior, dacă s-au realizat înainte de intrarea în vigoare a legii celei noi, nu mai pot fi modificate ca urmare a adoptării noii legi, care trebuie să respecte suveranitatea legii anterioare. Însă legea nouă este aplicabilă de îndată tuturor situaţiilor care se vor constitui, se vor modifica sau se vor stinge după intrarea ei în vigoare, precum şi tuturor efectelor produse de situaţiile juridice formate după abrogarea legii vechi. Neadmiterea unei atari soluţii ar determina rezolvarea diferenţiată a aceleiaşi situaţii juridice, […], aplicând persoanelor aflate în aceeaşi situaţie juridică un tratament discriminatoriu, contrar spiritului legii noi.” În acelaşi sens sunt şi deciziile nr. 409/2003 şi nr. 201/2007;

e) ce rezultate s-au consemnat ca urmare a consultărilor derulate, în vederea elaborării proiectului de act normativ, care au fost organizaţiile şi specialiştii consultaţi, care este esenţa recomandărilor primite;

f) care sunt măsurile de implementare - modificările instituţionale şi funcţionale la nivelul administraţiei publice centrale şi locale.

 2. Existența studiilor de impact, care se întocmesc prin grija ministerelor de resort, la solicitarea comisiilor parlamentare, cu scopul de a estima costurile şi beneficiile aduse în plan economic şi social prin adoptarea proiectului de lege, precum şi de a evidenţia dificultăţile care ar putea apărea în procesul de punere în practică a reglementărilor propuse, cu referire:

a) la starea de fapt existentă la momentul elaborării noii reglementări;

b) la modificările care se propun a fi aduse legislaţiei existente;

c) la obiectivele urmărite prin modificarea legislaţiei existente;

d) la mijloacele disponibile în vederea realizării scopurilor propuse;

e) la dificultăţile care ar putea fi întâmpinate în aplicarea noilor dispoziţii.

Prin faptul că, în cele mai multe cazuri, legiuitorii nu depun nici cel mai mic efort pentru o conformare constituțională și prin faptul că sunt ignorate toate normele și principiile obligatorii, în actul de legiferare, se poate spune că rezultatul acestui comportament definește mai degrabă un „abuz de putere” decât „unica autoritate legiuitoare”.  

Acum, după ce am enumerat cele mai evidente abateri de la normele privind adoptarea propunerilor legislative, trebuie să vedem, practic, cum putem să ne apărăm împotriva celor care depun inițiative legislative, pe bandă rulantă, folosindu-se doar de populism ieftin și demagogie politică, dar în total dispreț față de principiul fundamental al calității proiectelor de lege, consacrat de art. 1 alin. (5) din Legea fundamentală, potrivit căruia „în România, respectarea Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor este obligatorie” și ce măsuri putem întreprinde atunci când acestea, prin modul lor de adoptare au devenit „fărădelegi”.