XLXXXIV. Regimul TVA pentru activitatea de jocurilor de noroc

Constatăm că, de ceva vreme și tot mai acut în ultimul timp, în societatea românească se dezbate cu mult patos și cu multe acuze, față de reglementatorul național, faptul că activitatea jocurilor de noroc este scutită de la plata taxei pe valoarea adăugată (TVA).

Aproape toată lumea vede acest fapt ca pe o concesie făcută de statul român jocurilor de noroc și o tratează, în toate dezbaterile publice, ca pe o facilitate fiscală acordată acestei activități, această îndârjire izvorând, mai ales, prin prisma eliminării unor facilități fiscale acordate de stat până la 31 decembrie 2024.

În cele de mai jos vom încerca să demonstrăm, practic dar și teoretic, pentru cei care vor cu adevărat să afle, că toate acestea sunt doar speculații, făcute și întreținute permanent, doar din lipsă de cunoștințe sau poate în unele cazuri din rea voință.

Pentru o înțelegere practică, mai jos, este descris mecanismul de colectare și plata TVA-ului, pentru operațiunile generale privind prestarea serviciilor, acolo unde se încadrează activitatea jocurilor de noroc:

1) TVA-ul este un impozit indirect, suportat de consumatorul final, fiind calculat de către prestatorul de serviciu, atunci când încasează, în mod direct, contravaloarea serviciului prestat. Calculul acestui impozit se face prin aplicarea unui procent (stabilit prin lege) la venitul realizat de prestator (bază de impozitare), iar ulterior, prin adăugarea TVA-ului la venitul prestatorului, se obține valoarea la care, consumatorul final, achiziționează acel serviciu.

2) Este obligatoriu ca, în documentul eliberat de prestator consumatorului final, să fie distinct prevăzut: a) Venitul propriu, încasat de prestatorul serviciului; b) TVA-ul calculat și încasat separat; c) Valoarea totală, pentru serviciul prestat, care cuprinde valoarea  pentru serviciul prestat, cumulat cu TVA-ul calculat, iar prin însumarea celor două elemente se determină suma totală plătită de consumatorul final;

3) Înregistrarea separată, de către prestator, a TVA-ului colectat, în numele statului, pentru stabilirea lunară a sumelor care trebuie să fie plătite la bugetul de stat.

Pentru clarificarea și atingerea scopului propus trebuie să parcurgem, tot în mod practic, operațiunile care au loc în activitatea jocurilor de noroc, pentru a constata că este imposibil să fie aplicat acest mecanism de stabilire, colectare și plată a TVA-ului:

1) Jucătorul depune, la organizatorul de jocuri de noroc, o sumă de bani, cu scopul de a participa, cu suma integrală, la jocul de noroc organizat. Prin urmare, aceste sume de bani depuse, de către toți participanții la joc, reprezintă miza jocului și nu reprezintă, în nici un caz, contravaloarea unui serviciu prestat de organizator, deci această sumă de bani nu poate să constituie bază de impunere în scopul colectării TVA-ului;

2) Organizatorul de jocuri de noroc nu poate să elibereze jucătorului, la momentul încasării sumei de bani, un document care să cuprindă elementele cerute de norma TVA-ului, respectiv: a) venitul încasat din prestarea de serviciu; b) TVA-ul calculat, prin aplicarea cotei de TVA, asupra bazei de impunere; c) valoarea totală, inclusiv TVA, a serviciului prestat pentru consumatorul final;

3) Organizatorul de jocuri de noroc nu poate să identifice, la momentul încasării sumelor depuse de fiecare participant în parte, care este nivelul venitului realizat și implicit să-l înregistreze, acest lucru devenind posibil doar în momentul în care distribuie premiile cuvenite participanților. Dar acest venit final, determinat după joc, reprezintă un venit cumulat de la toți participanții, ca nivel total, prin urmare acest lucru face imposibilă stabilirea TVA-ului pentru fiecare participant în parte, (consumator final), așa cum prevede norma legală de instituire a acestui impozit indirect, suportat de către consumatorul final.

Partea teoretică, pe care sunt fundamentate cele de mai sus, poate să fie sintetizată astfel:

a) În Regulamentul (UE) Nr. 549/2013, obligatoriu de aplicat în toate elementele și direct în fiecare stat membru, regăsim definiția clară a ceea ce înseamnă legal, sumele încasate de la participanții la jocurile de noroc, respectiv, faptul că aceste sume sunt constituite din două elemente: 1) plata pentru un serviciu către unitatea care organizează loteria sau jocul de noroc, și 2) un transfer curent rezidual către câștigători. Și, pentru o înțelegere mai clară, în definiție se mai spune și faptul că plata pentru serviciu poate fi substanțială și cuprinde impozitele pe producția de servicii de tip jocuri de noroc iar, în sistemul de transfer, plățile către jucători sunt considerate ca fiind efectuate direct între participanții la loterie sau la jocurile de noroc, adică între gospodării. Prin urmare, aceste din urmă sume, plătite sub formă de premii pentru câștigători, nu pot constitui venit pentru organizator și implicit nici bază de impunere în scopul TVA-ului;

b) În Directiva 2006/112/CE, la art. 135, este prevăzut faptul că statele membre scutesc de la TVA operațiunile privind activitatea de pariuri, loterii și alte forme de jocuri de noroc, sub rezerva condițiilor și restricțiilor stabilite de fiecare stat membru. De asemenea, prin art. 401, este stabilit și faptul că, fără să contravină altor dispoziţii ale legislaţiei comunitare, nici un stat membru nu este împiedicat să păstreze sau să introducă taxe asupra jocurilor de noroc și pe pariurile sportive, sau, mai general, orice taxe, drepturi sau impozite care nu se pot caracteriza ca taxe pe cifra de afaceri, cu condiţia ca prin colectarea acestor impozite, drepturi și taxe să nu se dea naștere, în comerţul dintre statele membre, unele formalităţi legate de trecerea frontierelor.

Din păcate, și cu consecințele din titlu, transpunerea acestei directive a fost făcută, în România, într-un mod total nefericit, prin faptul că prevederea de la art. 135, din directivă, se regăsește, transpusă în Codul Fiscal, doar ca o activitate scutită, fără drept de deducere, fără o prevedere specială, în alt capitol al acestei reglementări, în care să se regăsească faptul că această activitate, atipică, nu poate să aplice „Sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată” și ca atare, prin transpunerea prevederilor de la art. 401, se stabilesc impozite și taxe speciale, care înlocuiesc acest impozit indirect.

De asemenea, justificarea necesității scutirii de la sistemul comun de taxare, o regăsim și în Hotărârile adoptate de Curtea de Justiție a Uniunii Europene, instituție abilitată să interpreteze actele adoptate de instituțiile, organele, oficiile sau agențiile Uniunii. Prin mai multe intervenții făcute pe această temă și prin care se concluzionează faptul că scutirea de TVA, de care beneficiază jocurile de noroc, este motivată de considerente privind practica acestor reglementări, legate de faptul că operațiunile de jocuri de noroc nu se pretează la aplicarea TVA-ului. Astfel, TVA-ul este un impozit pe consum a cărui bază de impozitare o constituie suma primită în schimbul furnizării unui bun sau al prestării unui serviciu. Acest sistem nu este ușor de aplicat jocurilor de noroc, în care consumatorii plătesc mize în schimbul unei șanse de a obține un câștig, de o valoare superioară eventual.

Dacă transpunerea directivei ar fi fost corect aplicată și toate impozitele și taxele speciale datorate, de organizatorii de jocuri de noroc, se regăseau într-un capitol special al Codului Fiscal, discuțiile actuale nu ar mai fi avut loc și toată lumea ar fi văzut, în mod transparent și fără eforturi intelectuale suplimentare, în vederea consultării separate a unor reglementări speciale, care este nivelul de taxare și impozitare al acestei activități, sumarizat mai jos:

Prin reglementare specială

1. Taxa de licență – sume fixe/an, achitate anticipat;
2. Taxa de autorizare – (este impozitul care practic înlocuiește TVA-ul) stabilită la un nivel minim, achitată în avans, ulterior 21% din venitul realizat sau în sume fixe lunare;
3. Taxa specială – 2% din taxa de participare la joc pentru activitatea online;
4. Taxă de promovare – 5% din valoarea contractelor de publicitate;
5. Contribuție joc responsabil – sume fixe/an achitate anticipat;
6. Taxe administrative – venit propriu ONJ;
7. Contribuție fondul cultural – 0,50% din venitul realizat;

Prin Codul Fiscal

1. Impozit pe venit din jocuri de noroc;
2. Impozit pe venit din premii promoționale;
3. Impozit pe profit – 16% iar cazinouri nu mai puțin de 5% din venit iar cei cu cifra de afaceri mai mare de 50 mil. euro, 16% din profit dar nu mai puțin de 1% din cifra de afaceri.

Toate detaliile despre cuantumul nivelului de taxare și de impozitare al activității de jocuri de noroc sunt disponibile aici.

Articol original publicat pe site-ul juridice.ro