XXI. Transpunerea în legislația națională a Directivei UE în domeniul spălării banilor

Exact la doi ani de la data la care statele membre trebuiau să asigure intrarea în vigoare a actelor cu putere de lege și a actelor administrative, necesare pentru a se conforma directivei privind prevenirea utilizării sistemului financiar în scopul spălării banilor sau finanțării terorismului, Parlamentul României a adoptat legea, obligatorie, care trebuie să atingă scopul și rezultatul directivei. De altfel Directiva prevede că, până la data de 26 iunie 2019, Comisia elaborează un raport privind punerea în aplicare a directivei și îl înaintează Parlamentului European și Consiliului iar această data a coincis cu data la care Parlamentul României a adoptat această lege.

În cuprinsul acestei legi, de transpunere a directivei, o serie de prevederi sunt special destinate organizatorilor de jocuri de noroc, iar de la intrarea lor în vigoare trebuie să fie respectate și aplicate întocmai.

În mod succint, reglementările speciale pentru activitatea de jocuri de noroc, cuprind:

1. Definirea serviciilor de jocuri de noroc – însemnând - orice serviciu care presupune o miză cu valoare monetară în jocuri de noroc, inclusiv în cele cu un element de abilitate, cum ar fi loteriile, jocurile de cazinou, jocurile de poker şi pariurile, furnizate într-un sediu fizic sau prin orice fel de mijloace la distanţă, pe cale electronică sau cu ajutorul oricărui alt tip de tehnologii care facilitează comunicarea şi la solicitarea individuală a destinatarului serviciilor.

 2. Stabilirea ca entități raportoare a furnizorilor de servicii de jocuri de noroc, iar din această postură derivă o serie de obligații:

• să transmită un raport pentru tranzacții suspecte exclusiv Oficiului National de Prevenire şi Combatere a Spălării Banilor dacă acestea cunosc, suspectează sau au motive rezonabile să suspecteze că: 

a) bunurile provin din săvârşirea de infracţiuni sau au legătură cu finanţarea terorismului;

b) persoana sau împuternicitul/reprezentantul/mandatarul acesteia nu sunt cine pretind a fi;

c) informaţiile pe care entitatea raportoare le deţine pot folosi pentru impunerea prevederilor legii;

d) în orice alte situaţii sau cu privire la elemente care sunt de natură să ridice suspiciuni referitoare la caracterul, scopul economic sau motivaţia tranzacţiei, cum ar fi existenţa unor anomalii faţă de profilul clientului, precum şi atunci când există indicii că datele deţinute despre client ori beneficiarul real nu sunt reale sau de actualitate, iar clientul refuză să le actualizeze ori oferă explicaţii care nu sunt plauzibile.

Suplimentar situaţiilor prevăzute mai sus, entităţile raportoare transmit un raport pentru tranzacţii suspecte Oficiului National de Prevenire şi Combatere a Spălării Banilor atunci când circumstanţele faptice obiective aferente unei relaţii de afaceri sau tranzacţii ocazionale, corespund în tot sau în parte indicatorilor sau tipologiilor de tranzacţii suspecte prezentate public de Oficiu National de Prevenire şi Combatere a Spălării Banilor.

Entităţile raportoare consideră ca suspectă orice relaţie de afaceri sau tranzacţie ocazională cu o persoană ale cărei date de identificare i-au fost comunicate punctual de către Oficiu National de Prevenire şi Combatere a Spălării Banilor.

• de a raporta către Oficiul National de Prevenire şi Combatere a Spălării Banilor tranzacţiile cu sume în numerar, în lei sau în valută, a căror limită minimă reprezintă echivalentul în lei a 10.000 euro;

• de a aplica măsurile-standard de cunoaştere a clientelei în momentul colectării câştigurilor, la cumpărarea sau schimbarea de jetoane atunci când se efectuează tranzacţii a căror valoare minimă reprezintă echivalentul în lei a minimum 2.000 euro, printr-o singură operaţiune. Când suma nu este cunoscută în momentul acceptării tranzacţiei, entitatea raportoare aplică măsurile-standard de cunoaştere a clientelei, atunci când este informată despre valoarea tranzacţiei şi când a stabilit că a fost atinsă limita minimă aplicabilă;

• să aplice măsurile suplimentare de cunoaştere a clientelei în toate situaţiile care, prin natura lor, pot prezenta un risc sporit de spălare a banilor sau de finanţare a terorismului, inclusiv în următoarele situaţii:

a) în cazul relaţiilor de afaceri şi tranzacţiilor care implică persoane din ţări care nu aplică sau aplică insuficient standardele internaţionale în domeniul prevenirii şi combaterii spălării banilor şi a finanţării terorismului sau care sunt cunoscute la nivel internaţional ca fiind ţări necooperante;

b) în cazul relaţiilor de corespondent cu instituţii de credit şi instituţii financiare din alte state membre sau state terţe;

c) în cazul tranzacţiilor sau relaţiilor de afaceri cu persoanele expuse public sau cu clienţi ai căror beneficiari reali sunt persoane expuse public, inclusiv pentru o perioadă de cel puţin 12 luni începând cu data de la care respectiva persoană nu mai ocupă o funcţie publică importantă;

d) în cazul persoanelor fizice sau juridice stabilite în ţări terţe identificate de Comisia Europeană drept ţări terţe cu grad înalt de risc;

e) în cazurile prevăzute în reglementările sau instrucţiunile sectoriale emise de Oficiului Naţional pentru Jocuri de Noroc.

3. Entităţile raportoare pot aplica, prin intermediul entităţilor către care s-au externalizat activităţi, măsuri de cunoaştere a clientelei ce decurg din activităţile externalizate, numai dacă le impun contractual conformarea la obligaţiile legale în materie de prevenire şi combatere a spălării banilor şi a finanţării terorismului şi stabilesc mecanismele prin care se asigură de conformare. În aceste cazuri, entităţile raportoare rămân responsabile pentru îndeplinirea obligaţiilor ce le revin potrivit prezentei legi şi în cazurile în care nu aplică în mod direct măsuri de cunoaştere a clientelei.

4. Entităţile raportoare, atunci când aplică măsurile de cunoaştere a clientelei, au obligaţia de a păstra în format letric sau în format electronic, într-o formă admisă în procedurile judiciare, toate înregistrările obţinute prin aplicarea acestor măsuri, cum ar fi copii ale documentelor de identificare, a monitorizărilor şi verificărilor efectuate, inclusiv a informaţiilor obţinute prin mijloacele de identificare electronică necesare pentru respectarea cerinţelor de cunoaştere privind clientela, pentru o perioadă de 5 ani, de la data încetării relaţiei de afaceri cu clientul ori de la data efectuării tranzacţiei ocazionale. 

Entităţile raportoare păstrează documente justificative şi evidenţe ale tranzacţiilor, constând în fişe de cont sau corespondenţă comercială necesare pentru identificarea tranzacţiilor, inclusiv rezultatele oricărei analize efectuate în legătură cu clientul, de exemplu solicitările pentru a stabili istoricul şi scopul tranzacţiilor complexe, neobişnuit de mari. Aceste documente pot fi originale sau copii admise în procedurile judiciare şi trebuie păstrate pentru o perioadă de 5 ani, de la data încetării relaţiei de afaceri cu clientul ori de la data efectuării tranzacţiei ocazionale.

Atunci când se impune extinderea perioadei de păstrare a documentelor în scopul de a preveni, depista sau investiga activităţile de spălare a banilor sau de finanţare a terorismului, entităţile raportoare sunt obligate să prelungească termenele cu perioada indicată de autorităţile competente, fără ca această prelungire să poată depăşi 5 ani. La expirarea perioadei de păstrare, entităţile raportoare au obligaţia de a şterge datele cu caracter personal, cu excepţia situaţiilor în care alte dispoziţii legale impun păstrarea în continuare a datelor. 

5. Datele cu caracter personal sunt prelucrate de entităţile raportoare pe baza acestei legi şi cu respectarea legislaţiei în vigoare privind prelucrarea datelor cu caracter personal doar în scopul prevenirii spălării banilor şi a finanţării terorismului şi nu sunt prelucrate ulterior într-un mod incompatibil cu acest scop. Este interzisă prelucrarea datelor cu caracter personal în alte scopuri, cum ar fi cele comerciale.

6. Entităţile raportoare au obligaţia de a desemna una sau mai multe persoane care au responsabilităţi în aplicarea legii, cu precizarea naturii şi limitelor responsabilităţilor încredinţate, ale căror nume vor fi comunicate Oficiului National de Prevenire şi Combatere a Spălării Banilor, exclusiv în format electronic, prin canalele puse la dispoziţie de către acesta.

7. Entităţile raportoare stabilesc politici şi norme interne, mecanisme de control intern şi proceduri de administrare a riscurilor de spălare a banilor şi de finanţare a terorismului, care includ cel puţin următoarele elemente:

a) măsuri aplicabile în materie de cunoaştere a clientelei;

b) măsuri aplicabile în materie de raportare, păstrare a evidenţelor şi a tuturor documentelor conform cerinţelor legii şi de furnizare promptă a datelor la solicitarea autorităţilor competente;

c) măsuri aplicabile în materie de control intern, evaluare şi gestionare a riscurilor, managementul de conformitate şi comunicare;

d) măsuri aplicabile în materie de protecţie a personalului propriu implicat în procesul de aplicare a acestor politici, împotriva oricăror ameninţări ori acţiuni ostile sau discriminatorii; e) instruirea şi evaluarea periodică a angajaţilor.

8. Entităţile raportoare care fac parte dintr-un grup au obligaţia să pună în aplicare, politici, proceduri şi instruiri la nivel de grup, inclusiv politici de protecţie a datelor şi politici şi proceduri privind schimbul de informaţii în cadrul grupului în scopul combaterii spălării banilor şi a finanţării terorismului, pe care le aplică şi la nivelul sucursalelor şi al filialelor deţinute în proporţie majoritară din statele membre şi din ţările terţe.

9. Includerea în cadrul national de prevenire şi combatere a spălării banilor şi a finanţării terorismului a Oficiului Naţional pentru Jocuri de Noroc, care trebuie:

• să realizeze evaluări ale riscului de producere a acestor fenomene infracţionale la nivel sectorial şi, după caz, să emită reglementări sau instrucţiuni cu privire la factorii de risc şi măsurile de contracarare şi diminuare;

• să întocmescă statistici privind eficacitatea măsurilor de prevenire şi combatere a spălării banilor şi a finanţării terorismului, în domeniul specific de activitate, care includ:

a) date de măsurare a dimensiunii şi a importanţei sectorului care intră în domeniul de aplicare al legii, inclusiv numărul de entităţi şi persoane, precum şi importanţa economică a acestui sector;

b) date de măsurare a fazelor de raportare, de investigare şi judiciare ale cadrului naţional de combatere a spălării banilor şi a finanţării terorismului, inclusiv numărul de rapoarte privind tranzacţii suspecte înaintate către Oficiul National de Prevenire şi Combatere a Spălării Banilor, acţiunile întreprinse ca urmare a rapoartelor respective şi, anual, numărul de cazuri investigate, numărul de personae urmărite penal, numărul de persoane condamnate pentru infracţiuni de spălare a banilor sau de finanţare a terorismului, tipul de infracţiuni generatoare de bunuri supuse spălării banilor, în cazul în care aceste informaţii sunt disponibile, precum şi valoarea în euro a bunurilor care au fost sechestrate sau confiscate;

c) dacă sunt disponibile, date care indică numărul şi procentajul de rapoarte care au ca urmare o investigaţie suplimentară, împreună cu raportul anual către entităţile raportoare în care sunt detaliate utilitatea şi urmările rapoartelor pe care le-au prezentat;

d) date privind numărul de cereri transfrontaliere de informaţii care au fost efectuate, primite, respinse parţial ori complet soluţionate de către Oficiul National de Prevenire şi Combatere a Spălării Banilor.

• să transmită Oficiului National de Prevenire şi Combatere a Spălării Banilor, în format electronic, statisticile prevăzute, în forma stabilită de acesta. Oficiul National de Prevenire şi Combatere a Spălării Banilor asigură publicarea anuală a unei versiuni consolidate a statisticilor, pe pagina proprie de internet;

• să supravegheze şi controleze, în cadrul atribuţiilor de serviciu, a modului de aplicare a prevederilor legii de către entităţile raportoare care furnizează servicii de jocuri de noroc;

• să informeze de îndată Oficiul National de Prevenire şi Combatere a Spălării Banilor, după caz:

a) atunci când, în exercitarea atribuţiilor specifice, descoperă fapte care ar putea avea legătură cu spălarea banilor sau cu finanţarea terorismului;

b) cu privire la alte încălcări ale dispoziţiilor legii cu impact semnificativ asupra expunerii la riscul de spălarea banilor şi finanţarea terorismului, constatate conform atribuţiilor specifice.