XXVI. Reglementările speciale reprezintă un model de bune practici?

Reglementările speciale reprezintă un model de bune practici?

În ultimul timp, în cadrul diverselor întruniri organizate în tară sau străinătate, se aduce tot mai des în discuție faptul că reglementările speciale, privind organizarea și exploatarea jocurilor de noroc în România, ar constitui un model de bune practici, cel puțin la nivel european.

Dacă această afirmație este reală sau nu, dacă se confirmă în practică sau nu, cred că o să poată oricine judeca și concluziona după o scurtă sinteză a neclarităților, necorelărilor cu alte prevederi legale - naționale ori comunitare - sau pur și simplu din lipsa de previziune a  întregului pachet de reglementare privind activitatea jocurilor de noroc.

A)     Neclarități cu consecințe negative asupra ansamblului reglementărilor speciale privind jocurile de noroc:

1. Nu au fost clar definite și explicate componentele principale ale acestui domeniu special de activitate, cu referire la noțiunile elementelor principale, care compun mecanismul complet al jocurilor de noroc, cu referire la:

• Definiția sumei depusă de jucători - cu elementele care o compun - respectiv: 1 - miza jocului, ca ofertă a participării la jocul de noroc; 2 - venitul realizat de organizator, ca urmare a serviciului prestat pentru jucători; 
• Faptul că prestarea de serviciu- în domeniul jocurilor de noroc – constă în punerea la dispoziția jucătorilor a mijloacelor de joc (principale și auxiliare) în vederea desfășurării jocului;
• Faptul că jocul propriu-zis se desfășoară doar între jucători, cu scopul fiecăruia de a câștiga mizele jocului, constituite din depunerile proprii, fără intervenția organizatorilor, iar sumele câștigate sub formă de premii, din mize, sunt apoi transferate între ei - de la cei care pierd la cei care câștigă - prin intermediul și sub garanția organizatorilor.

2. Nu au fost clar stabilite condițiile în care un organizator de jocuri de noroc își poate pierde dreptul de a organiza această activitate și modul în care se poate pierde dreptul de a exploata, total sau parțial, această activitate, ca o consecință a unor sancțiuni complementare la regimul juridic al contravențiilor;

3. Nu au fost clar stabilite drepturile și libertățile organizatorilor de jocuri de noroc, în tot ceea ce înseamnă:dreptul oricărei persoane

• dreptul oricărei persoane de a fi ascultată înainte de luarea oricărei măsuri individuale care ar putea să îi aducă atingere;
• dreptul oricărei persoane de acces la dosarul propriu, cu respectarea intereselor legitime legate de confidenţialitate şi de secretul profesional şi comercial;
• obligaţia administraţiei de a-şi motiva deciziile;
• dreptul la o cale de atac eficientă în faţa unei instanţe judecătoreşti;
• dreptul la un proces echitabil, public şi într-un termen rezonabil, în faţa unei instanţe judecătoreşti independentă şi imparţială, constituită în prealabil prin lege;
• faptul că orice persoană acuzată este prezumată nevinovată până ce vinovăţia va fi stabilită în conformitate cu legea.

B)     Necorelareacu alte prevederi legale naționale ori comunitare, cu consecințe negative in ceea ce înseamnă punerea în executare a reglementărilor speciale, cu referire doar la:

• Casele de marcat electronice – necesitatea scutirii de la această obligație, pentru organizatorii de jocuri de noroc - ca urmare a faptului că se încasează de la jucători mize și nu venituri;
• Faptul că activitatea de jocuri de noroc, care include și încasarea sumelor depuse de jucători, cu cele două elemente care le compun- respectiv mize și venituri - este permanent supravegheată, monitorizată și controlată de organismul special constituit pentru acest scop;
• Lipsa voită a clarificărilor privind venitul realizat din activitatea de jocuri de noroc, cu menținerea și perpetuarea confuziei, întreținută de autorități, că toată suma ce se încasează de la jucători reprezintă venit, pentru organizatorii de jocuri de noroc deși în realitate sumele depuse de jucători constituie miza jocului și abia ulterior din mizele necâștigate se realizează venitul organizatorului;
• Nerespectarea principiul proporționalității care este unul dintre principiile generale ale dreptului Uniunii. Din jurisprudență rezultă că măsurile naționale susceptibile să îngreuneze sau să facă mai puțin atractivă exercitarea libertăților fundamentale garantate de TFUE ar trebui să îndeplinească patru condiții, respectiv ar trebui: să se aplice în mod nediscriminatoriu; să fie justificate de obiective de interes public; să fie adecvate pentru a garanta îndeplinirea obiectivului pe care îl urmăresc; și să nu depășească ceea ce este necesar pentru atingerea obiectivului respectiv.

Potrivit jurisprudenței constante, motivele de ordin pur economic, precum promovarea economiei naționale în dezavantajul libertăților fundamentale, precum și motivele strict administrative, precum efectuarea controalelor sau colectarea de statistici, nu pot constitui motive imperative de interes public.O măsură ar trebui să fie considerată adecvată a garanta îndeplinirea obiectivului urmărit numai dacă reflectă cu adevărat o preocupare pentru atingerea obiectivului respectiv într-un mod coerent și sistematic, de exemplu atunci când riscurile similare legate de anumite activități sunt abordate în mod comparabil și atunci când orice excepții de la restricțiile în cauză sunt aplicate în conformitate cu obiectivul declarat. În plus, măsura națională ar trebui să contribuie efectiv la realizarea obiectivului urmărit; prin urmare, în cazul în care aceasta nu are niciun efect asupra justificării invocate, aceasta nu ar trebui să fie considerată adecvată.

Motivele de natură pur economică sau motivele strict administrative nu constituie motive imperative de interes public, care să justifice o restricție privind accesul la prestarea unui serviciu în domeniul jocurilor de noroc.

C) Lipsa de previziune, pentru tot ceea ce înseamnă pachetul de reglementări speciale, prin faptul că nu au fost respectate principiile calității normei juridice prin:

• Lipsa măsurilor de protecție adecvată contra arbitrariului;
• Lipsa preciziei care să asigure previzibilitatea și care să permită reglarea conduitei și a comportamentului.

În loc de epilog:

Constituția României – „Ca urmare a aderării, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum şi celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate faţă de dispoziţiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare”;

Normele de tehnică legislativă – „Actele normative trebuie redactate într-un limbaj şi stil juridic specific normativ, concis, sobru, clar şi precis, care să excludă orice echivoc;

Proiectul de act normativ trebuie să instituie reguli necesare, suficiente şi posibile care să conducă la o cât mai mare stabilitate şi eficienţă legislativă. Soluţiile pe care le cuprinde trebuie să fie temeinic fundamentate, luându-se în considerare interesul social, politica legislativă a statului român şi cerinţele corelării cu ansamblul reglementărilor interne şi ale armonizării legislaţiei naţionale cu legislaţia comunitară şi cu tratatele internaţionale la care România este parte, precum şi cu jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului.”